This could only happen to me
Zana penibilitatii si a tuturor intamplarilor ca-n filme. Sunt cea caruia mi se rupe fusta in cel mai minunat moment, cea care le spun prietenelor la cabina de proba ca “sub nici o forma sa nu-si ia bluza AIA” ca apoi sa descopar ca e proprietate personala…etc…
Dar azi…azi chiar mi se pare ca am depasit-o. Din ciclul “numai mie mi se poate intampla” (ca de, subiectivismul asta!).
Navigam cuminte in cautare de resurse de inspiratie mai mult sau mai putin divina (pentru conceperea unei scrisori in vederea publicarii unei carti, of course for work) pe un site pe care intru foarte des, cel al autorilor cartii. Nimic mai ok.Problema a aparut atunci cand in fata mi-a sarit o casuta de instalat ceva…Si cum ultima data am starnit intrebari de genul “care foloseste toata banda?!?!?!” am zis sa nu dau eu run si sa ma adresez unui coleg de birou ce lucreaza in domeniul IT.
Nimic mai frumos. Doar ca nu am observat ca o data cu chestiuta aia de instalat mi s-a deschis si o nemaipomenita pagina de cum sa zic….ce promoveaza cele mai diferite feluri de…copulatie. A.k.a. un site porno. Foarte porno, foarte site. Nu pop-up. Site. Cu poze. Multe. Pe prima pagina.
Tipul in cauza citea de zor cerintele installer-ului. Eu aveam privirea pironita pe taskbar si cuvantul minunat ce rasarea fix la mijloc. Si ce ma gandesc eu…daca las asa faza poate chiar o crede ca il deschisesem eu si de acolo worm-ul ce se dorea instalat. Asa ca-i zic ca o data cu installer-ul s-a deschis si “aia”. Fara sa se uite, a inchis pagina, a dat cancel la instalare si refresh la pagina foarte normala pe care o deschisesem (pentru ca in disperarea mea tot intrebam daca de acolo am luat, desi mai fusesem de multe ori..etc…). Si logic ca acum nu a mai venit nimic. Nici un pop-up sa-mi spele reputatia, nimic!!! X-(
Intrebam in disperare daca e vreun virus. Raspunsul: “Sper sa nu. O sa ma uit.”
Now, if only I could find a place to crawl into and stay there pana cand se dovedeste ca intr-adevar de pe pagina aia am luat virusul….Ok, so I’m planning on dying there. Fine. Happy?!?
Scrisoare catre generatia noastra
Disclaimer : Am primit un mail cu asta…nu e scrisa de mine.Nu stiu autorul, dar la fel de bine poate fi oricare dintre noi…M-a impresionat prin amintirile pe care mi le provoaca, pentru ca tot ce e scris e adevarat.
Am imbatranit…:(
“Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”,”Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa.
Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”… “
Road Trip – the end
Continuarea excursiei detaliata anterior.
Capitolul V : Waiting for tonight…
Am tot amanat. Am tras de timp. Am colindat orasul. Am facut poze. Dar gandul ne era in alta parte. La copilul tinut in scutece, imbracat cu un hanorac smigalicesc, pentru a fi ferit dragul de el de privirile carcotase ale unor eventuale bucati de parinti (ai ei) sau a tipei la care am stat. Asta dupa ce ne invatasem lectia din cora, cand vanzatoarea avea o privire mai mult decat interesata, tintita exact spre “obiectul afectiunii noastre”, ignorand de fel pungile XXL de napolitane, biscuiti, popcorn, Viva, covrigei, alti covrigei ….si restul dulciurilor care oricum s-au dus in 2-3 ore.
Dupa un minunat “pictorial” foarte…facut la repezeala, cola nu ne-a mai multumit. Si am desfacut-o. Un pic. Mai apoi pe toata. Un litru intreg de “bautura pe baza de vin si sirop de cirese”. Angelli Cherry. Inca o data…un litru intreg. Noi care ne cam urcam pe pereti de la jumatate de bere. In fine…cumparasem anterior sapun. Si sapun cu cherry. Evident, nu mai suport ciresele sau mirosul. Pana la Sf. Andrei (>:) ).
La 7 am desfacut-o. La 8 jumate nu mai aveam ce face deja. Nu stiu exact de ce m-am dus sa iau pisica aia, nici de ce am taiat amaratul ala de trandafir din gradina. Stiu ca eram in sosete si…”indispensabili”. evident, in tricoul FJSC! Faceam reclama la facultate. Asta ca sa vada toti cum ajung studentele dupa doi ani. In timp ce eu ma delectam cu pisica nr2 (pe prima, aia pe care am pozat-o pe zi n-am mai gasit-o), ea nu stiu ce facea cu o musca. As in a fly. In disperare, a cazut musca in pahar. I s-o fi parut ca e bine pentru ea acolo. Si-a gasit pacea sub pat.
Ea: Ce mai facem? Eu: (arunc o privire la jumatatea de sticla ramasa) Ea: Nuuuu!!! Asta chiar nu. O aruncam de dimineata ca numai pot.Am fost la baie. Cand m-am intors, avea privirea tulbure. Need I say more?
Capitolul VI: Amends
Ce faci cand parasesti ospiciul aaa…aa…a….cazarea?
Lasi totul asa cum a fost? Da. Cum ai facut tu sa fie. Sper sincer ca pisica aia care a zis ca a dat-o afara din camera chiar s-o fi dat deschizandu-i usa. Nu de alta, dar pe la miez de noapte, in lipsa de altceva, i se cam facuse pofta de mancat pisici. Ceea ce e foarte normal, numai ca nu aveam eu chef sa curat sange. De data asta.
Capitolul VII: Fluffy2
Dupa ce ca i-am lasat cartofi prajiti, dupa ce ca nu l-am alergat cu aparatul, dupa ce ca ne-am purtat mai mult decat ok cu el, el ce face??? Imi mananca balerinii.
Uuuuun pescarus grabit Se indoapa Cu pantofii mei nestingherit Bucuros ca n-a gasit vreun os Alearga acum grabit, fugarit de un mos.Asta pentru ca a fost sesizat de un tip care incerca sa-l pozeze. In timpul ospatului. Sper ca miroseau bine pantofii.
Capitolul VIII: Minciuna are picioare scurte
Ce am invatat noi de aici: sooner or later she’ll find out. Ca ai inselat-o, netrebnicule!!! Cum am aflat eu?
Pit stop la tara, sa-i zica si matzele de acolo “La multi ani”.
Ea: (citind un sms) E de la Alina. Unchiul ei: (nevinovat) Alina e fata aia cu care ai venit aici? Eu: @#%$&$$&^&*!!!!!!!!!!!!Degeabaaaaa….Cica mi-a spus. Cica mi-a povestit. Ca nu numai ca a adus-o in barlog, a dus-o si la mare! Cu Smigalmobilul! Vise. Ei, lasa. Parca n-am vazut eu cum te-ai schimbat la fata cand chipurile te scuzai.
Well….that’s pretty much it, folks. Varianta ei e aici.
Oh, and we’re not gay!
Nu fac discriminari. Urasc pe toata lumea!
Sunt om. Da, chiar sunt. Inca nu au descoperit altceva…deci nevinovata pana la proba contrarie. Si am defecte. Chiar multe. Dar cel mai rau e ca ma enervez. Si usor. Chiar prea usor.
Ma enerveaza cand vreau sa fac dus si dau drumul la apa, care e foarte rece. Daca mai stau putin, e prea fierbinte. Cand incerc s-o reglez, desi pe moment e buna, se raceste ingrozitor. Si asta ma enerveaza. Nu inteleg de ce, daca tin robinetul pe mijloc nu e tocmai potrivita. Nu inteleg de ce trebuie sa misc din porcaria aia tot timpul.
Ma eneveaza pliculetele alea stupide, de cafea, sampon si toate cele. Ma enerveaz ca au taietura ca sa fie rupte singure, cu un mic gest si totusi ma trezesc umbland prin casa in prosop dupa foarfeca care taman atunci nu-i la locul ei. Nu inteleg utilizarea taiteturii aleia. De ce o mai fac, cand oricum nu se poate rupe??? E un teaser….se amuza copios pe seama tampitilor care inca mai cred, gasind unele ambalaje care reusesc sa se rupa, ca are vreun scop??
Ma enerveaza turma de la metrou care parca merge la abator. Ma enerveaza ca nu se misca, ma enervaeza cucoanele care se misca ca melcul si se pun in fata mea, ma enerveaza privirile lor ca nu inteleg ca ma grabesc. Nu suport cand ii vad, o masa de oameni care se indreapta spre acelasi lucru, unul in spatele celuilalt si totusi intr-o dezordine fabuloasa!
Ma enerveaza femeile care mi se adreseaza cu duduie! Nu inteleg termenul, pentru mine e echivalentul unei injuraturi de toata frumusetea. In acelasi timp, ma enerveaza babele machiate strident, cu podoabe pe fiecare particica din corpul si asa chinuit de grasime, care se incapataneaza ca sunt doamne si trebuie sa ia loc in mijloacele de transport in comun ca sunt prea bolnave. Le-a intrat spoitura de pe fata subcutanat si otrava isi face efectul. Lent…dar merge.
Ma enerveaza calculatorul caruia trebuie sa-i dau restart de cel putin doua ori pentru a functiona cum trebuie, de cele mai multe ori pentru a-mi recunoaste mouse-ul. Si da, e bine bagat in spate (de cele mai multe ori )!
Ma enerveaza idiotii care au telefoane mobile si asculta manele cu difuzorul, pentru ca de, suntem un popor de tigani si ne place sa ascultam cantecele lor de jale si dor! Si am o atractie fatala fata de nemaipomenitii care se iau de tipe pe strada fredonandu-le cate un
”slagar” al prea-maritului Hadrian. Si ma enerveaza fetele cretinelor care au astfel de preferinte muzicale si canta o data cu idolul lor.
Ma enerveaza oamenii care atarna pe scarile autobuzelor ca strugurii pe ciorchine desi la mijloc e suficient loc. Din aceeasi specie, ii urasc pe aia care stau pe scara si coboara la fiecare statie! De ce?!?! Sunt mai “cool”?
Dau ochii peste cap de fiecare data cand vad in metrou, magazin,…sau..oricare spatiu inchis teribilisti cu ochelari de soare la ochi. Ai? Bravo! Si eu. Etaleaza-i in alta parte. Sau inventeaza tu “ochelari de bec”, daca esti asa destept! Tot la capitolul asta, ma enerveaza aia cu tricouri de plasa (“de puta madre” a fost un trend care vad ca s-a cam…evaporat. Astia-as nemuritori. Poate considera ca daca au gaurele, se evaporeaza misrosul de imputit si nu mai trebuie spalat atat de des) sau cu pantalonul suflecat la un picior. La ala nu ti-e cald, sau e de lemn si nu are nevoie???
Ma enerveaza magazinele la care nu ti se da rest, ci o guma, caramea, pachet de servetele…etc. Ma enerveaza “Grey’s Anatomy” pentru ca fac parte din cealalta tabara, ma enerveaza “cel mai minunat film al tuturor timpurilor” – “Titanic”, ma enerveaza femeile grase care baga in ele, ma enerveaza ca plec de acasa foarte sigura pe mine pana cand intalnesc o oglinda, ma enerveaza TOT ce are legatura cu marketing-ul, A.S.E.-ul…economia in principal, ma enerveaza cand sunt trezita brusc dimineata,ma enerveaza vulgaritatea raspandita peste tot, atat barbatii cat (mai ales) si femeile care care isi baga toata ziua cate un membru al minunatei lor anatomii in ceva/cineva, ma enerveaza ipocrizia de care dau dovada uneori si mai ales….
…ma enerveaza ca ma enervez asa usor!
Si ma enerveaza ca in seara asta nu merge #^#$^#$%#@ de wordpress!!!
Road Trip
Si nu filmul…
Data stelara: 15.09.2007. 06:00.
Locul: The dark alley…
Ma astepta, cu Smigalmobilul…incepea o excursie planificata de prea mult timp, implinirea unei dorinte de poate ani intregi. Well…nu a mea, dar..anyway…
Capitolul I: Blondele si drumul
Daca crezi ca nu ai nimerit iesirea pe autostrada, inseamna ca esti unde trebuie; daca crezi ca trebuie sa faci stanga si totusi tu faci dreapta, inseamna ca esti unde trebuie; daca crezi ca poti sa intorci masina pe o strada destul de ingusta, inseamna ca trebuie sa te mai gandesti o data. Spre uimirea mea, si a pilotului, chiar am nimerit iesirile, drumuletele si toate cele. Nu am nimerit drumul spre casute, in schimb, but hey…putina invarteala in cercuri nu a daunat grav sanatatii.
A, …si daca am crezut ca pot sa beau cola la semafor in timp ce ea tocmai se lua la intrecere cu …unu’…pantalonii mei albi nu au fost de acceasi parere. Sau poate li se facuse si lor sete…cine stie.
Capitolul II: Care este primul lucru pe care il faci la mare?
a)te cazezi, lasi bagajele..etc
b) te duci sa vezi marea
c) prinzi prima pisica care-ti iese in cale, o inchizi in masina si te apuci sa faci poze stupide cu ea (evident, in timp ce animalul -tu, nu pisica- o tine de coada, picioare, gat..etc)
Mai trebuie sa spun care e raspunsul corect? 
Capitolul III: Daca crezi ca pana acum n-ai facut nimic rau, ce mai astepti?
Dupa o indelunga chinuiala pentru gasit cazare, dupa strofocari si calcat pe mandrie (ea, nu eu) imi inchipui ca la anul va trebui sa apelam iar la metode de cercetare atat cantitative cat si calitative pentru a avea un acoperis deasupra capului. Restructurari in camera. A.k.a. spart pahare din greseala, mutat mobila, adus trei pisici inauntru, dat de mancare la pisici in patul in plus, patat cearsaful cu mancare. Pe langa asta, adaugam un trandafir din gradina taiat cu cutitul pe la miezul noptii (am uitat sa-i iau flori si nu cred ca gaseam o florarie prin apropiere).Si gata-i cocktail-ul! Missing something? Cred ca asta-i tot…
Capitolul IV: Admirarea statuilor….indeaproape
Era una ca-n povesti Si neagra-n toate cele Precum sirenele nepamantanesti (is that even a word?!?) Goale si cu iz de iele.Nu am putut sa ma abtin. Parca ma chema. Ma indemna sa ma pozez cu ea…pe ea…sub ea…Imi si inchipui figura jandarmilor cand, patruland in masina nemaipomenita, de un albatru izbitor, la fel ca uniformele lor minunate, au oprit sa priveasca maretul spectacol. Si au condus mai departe. Apoi iar s-au intors. Si mai grav a fost ca s-au intors dupa noi. Ne-au urat binete si au mers mai departe. I-am lasat cu un aer de mister…fara a le raspunde la intrebari…sau mai exact la intrebarea “Ce faceati acolo?” sau “Stiti ca nu e voi,da?”. Astea pe langa fermecatoarele cuvinte “Ce fac fetele?”.
Va urma…
Preview
Cum azi a fost zi de Smigal, am sarbatorit cu un road-trip de 2 zile la mare.
Discutie pe nisip, inconjurate de Fluffy 2 aka pescarusu’ groazei care mi-a mancat balerinii, atras fiind de cartofii prajiti cumparati de la autoservire,cazuti la datorie pe langa noi, pe noi….dar cel mai mult in noi.
Eu: Andreea, pot sa te intreb ceva? Ea: Nu cred. Eu: Andreea, da-mi raspunzi sincer? Ea: Nu cred. Eu: Andreea, are we dumb? Ea: Nu cred. Eu: Andreea, are we stupid? Ea: Nu cred. ….. We’re EXTREMELY dumb and we’re EXTREMELY stupid.Citatu’ zilei
Eram la magazin. Vanzatoarea tocmai imi daduse rest 5 banuti de cinci mii.
Eu: Nu puteti sa-mi dati de 10.000, va rog? (prefer hartiile )
Ea: Nu, ca pe aia ii pastrez ca sa dau restul. (?!?!?!?!?!?!?!?!?)
…Wochei.
Ma reneaga facultatea
Ca orice institutie de invatamant dotata cu ….Nu.
Fiind o universitate condusa de cei mai ….Nici asa.
Deoarece suntem o comunitate fabuloasa ce are nevoie….Yeah right!!!
Prin natura profesiei si a minunatelor progrese tehnologice – mai ales- am impanzit si spatiul virtual. Asta pentru ca orele de consultatii cu profesorii sunt comuniste. Sau cel putin asa par. Si cum nu ne ajungea un site, un flux de stiri ne-am…s-au gandit sa ne faca si forum. Toate bune si frumoase. Discutii despre admitere, meditatii on line, intrebari cu privire la examene, etc… Partea proasta e ca am aflat toate astea de la colegi sau de pe site-ul de stiri, sectiunea ultimele discutii pe forum. De ce? Pentru ca de cand au facut amaratul asta de portal nu ma lasa sa ma inregistrez. Inteleg ca suntem o facultate de stat si ca bugetul este strans , asta pentru ca nu au mai reusit sa stranga peste 1000 de candidati la admitere de vreo trei ani, iar cei 900 si ceva X 150 RON taxa de egzamen nu le ajung nici sa zugraveasca holul si apeleaza la serviciile pro bono ale amaratilor care cred ca iau un plus la vreun seminar pentru asta. Inteleg si ca administratorul are si viata personala (umm…not!) dar come on!!! A trecut aproape un an! Vreau si eu!! 
((( Nu ca as avea ceva interesant de zis, dar cand ma plictisesc vreau sa aflu si eu ultimele baliverne si barfe. Si nu-i corect.
Am incercat sa ma inregistrez de cel putin 10 ori. Am contactat “admin-ul”. Nu vor si pace sa-mi trimita link-ul de inregistrare. Mai incerc o data. Daca nici acum nu merge, data viitoare sa va milogiti voi de mine sa intru pe forumul vostru! Na!
Daca voi nu ma vreti, nici eu nu va vreu!
Later edit: Fiind curioasa asa…am intrat pe site-ul facultatii si am vazut ca retinusem bine. Sesiunea asta au fost 952 de candidati. 952 de oameni au platit un milion jumate ca sa dea un examen.
Acum un mic calcul…(am facut liceu de mate-info deci sansele ca rezultatul sa fie eronat sunt de 99% . Si da, am folosit calculator)
952 x 150 RON = 142.800 RON
Adica 1.428.000.000 Lei Vechi.
Adica 42.510,12145…. Euro (calculat la cursul de azi, 14. Septembrie)
Adica o garsoniera. Sau patru masini (Citroen, Fiat, Daewoo, Ford, Hyundai, Opel…si mai cate). Sau aproape 9 Dacii.
Asta asa…ca teaser.Restantele se platesc, maririle de platesc, 140 de oameni + 2-300 de la ID platesc anual 1800 RON.
Si Universiatea din Bucuresti n-are bani…
2 zile, 3 ore si 45 de minute
Eu. O mare iubitoare de frumos, creatie si pasiune. Imi place noaptea ca e misterioasa, diminetile reci ca ma fac sa stau in plapuma si cola light ca-mi tine de foame.:D
Dar nu-mi place economia. Nu-mi place managementul. Si sub nici o forma nu imi place marketingul. Intr-a 11-a am luat …doi sau patru…nu mai tin exact minte la un test la economie, cu caietul larg deschis pe banca si toate formulele alea stupide la vedere. Deci…nu! Iar acum fac parte din lumea asta!!! Si ca sa le arat ca totusi sunt creativa si ca asta mi-e inclinatia, le-am facut si o poezie…ok, un vers…celor pasionati de m&m.
I hate marketing
I hate your guts.
You look like after binging
With worms and rats.
In alta ordine de idei…Aseara am fost iar la cumparaturi. De data asta de …produse alimentare si bauturi (non)alcoolice. Sambata plec la mare…departare de casa. E ziua Smigalului and a Blonde’s gotta do what a Blonde’s gotta do in situatii d-astea. Ca o nevasta cuminte, iubitoare si ascultatoare ce sunt, nu ies din cuvantul adoratului meu barbat si il urmez pana la capat de tara. Sau Eforie Nord.
Sunt curioasa in ce vizuina vom sta si cu ce lighioane (in afara de noi doua) vom imparti patul conjugal pentru o noapte.
A…si pentru ca maine o sa fiu prea ocupata cu listele si gandul la “ce am luat” pentru a mai posta, iti zic de pe acum…dar tu nu citesti decat atunci…SA CRESTI MARE SI FRUMOS/CA UN SMIGAL MOROCANOS!
Alte urari dupa . Nu se zice inainte.
Yes, I’m such a girl…
Dupa nenumarate afirmatii nu tocmai de lauda la adresa segmentului feminin al populatiei, recunosc intr-un final ca sunt atat de femeie incat nici mie nu-mi vine sa cred…
Sigur, investesc o gramada in calculator, banii mei se duc pe blank-uri si sunt una dintre creaturile pe care le vezi la raionul de sisteme home cinema theatre, drooling over niste televizoare si monitoare LCD. Intreb de aceleasi tampenii de care intreaba pustii cu mustata abia aparuta si ochelari, neaparat de firma. Firma “Geek’r'us”,bineinteles. Si da, as fi in stare sa-mi golesc…plasticul pe colectia originala de DVD-uri cu filmele mele preferate, mai ales daca as stii ca au behind the scenes special.
Daaaar….cu toate astea…sunt fata. So the worse kind. Sunt in stare sa stau intr-un singur magazin ore bune, imi ia cam jumatate de ora sa ma hotarasc daca sa iau sau nu perechea aia de pantofi si daca da, ce numar…ca daca se lasa materialul si imi cade din picioare?!? Iar saptamana asta…a fost un adevarat bliss…un eden din care as fi vrut sa nu ma mai intorc.
Vai, saracuta de mine, am fost fortata de imprejurari sa stau sambata la cumparaturi toata ziua. Si chiar toata ziua. Nu mi-am luat decat o pereche de pantofi. Asta dupa ce cu doua zile inainte mi-am luat alta pereche de pantofi..pardon…”mocasini dama” , galbeni cu dungi albe. Si cum am o privire de vultur chior sau tot ce vad mi se pare verde, mi-am luat geanta verde, cercei verzi si bratara la fel de fosforescenta. Acasa am observat ca bratara si cerceii se potriveau..un pic…cu geanta deloc iar pantofii…well…erau de pe planete diametral opuse. Geanta am schimbat-o cu una galbena. Tampeniile alelalte nu. Nu m-a lasat inima si neuronul si-a adus aminte ca are un pulover exact verdele ala.
Azi…I went hunting. Si spre marea mea mirare, am pornit dupa rate si chiar am vanat rate. Doua. Si mi-a facut placere. Si cercei. Si bluze. A, ratele erau geci. Sunt maniaca. Duminica mi-a facut o placere enorma sa-mi aranjez fiecare bluzita din sifonier. Fiecare pereche de cercei si spanzuratoare din caseta care acum cateva luni era goala precum “etajul meu superior”.
A…pantofii aia de sambata…s-au incapatanat sa ma bata la calcai. Atat de tare incat mi-a trecut sangele prin bandaj. Am mers pe varfuri acasa. Maine cred ca ma incalt din nou cu ei. De, ce nu face baba pentru frumusete?!?
P.S. Pentru ca m-am simtit atat de prost pentru toate chestiile pe care le-am luat desi nu meritam cu precadere m-am dus la anticariat. And yes, am stiut unde e…and yes, nu am ajuns acolo datorita faptului ca m-am pierdut. And yes…chiar am cumparat o carte. Macar o sa am ce face in metrou in fiecare zi. John S. Mill a fost intotdeauna unul dintre preferatii mei.
