La rascruce de vanturi

Nu am mai scris de mult. Poate de prea mult. Nu ma asteptam ca o data cu inceperea noului si in acelasi timp ultimului an sa ma trezesc in pana de energie creatoare, tocmai acum cand am nevoie cel mai mult.

Cum am ajuns aici, nu prea stiu.Cert e ca nu am mai fost de mult timp atat de suparata pe mine. Caut cura, pastile, clinica de dezintoxicare, orice care sa ma scape de lene. Pronto! Vreau sa scriu, imi place sa scriu, am vreo doua carti incepute, vreo inca doua pe care visez sa le citesc, un folder intreg de carti downloadate de pe net pe care imi zic in fiecare zi ca voi incepe sa le imprim una cate una….cu prima ocazie cu care imi amintesc si nu mi-e suficient de lene sa fac cinci minute pana la magazinul de reumplut cartusul de imprimanta. Asa ca pana atunci am inca o scuza nemaipomenita sa stau degeaba.

Am zis ca nu stau bine, ca ma chinui in fata monitorului care-mi face ochii sa ma usture; ca ma cocsez pe scaunul mic; ca biroul e prea jos. Mi-am luat birou nou, inalt. Pana il si asamblez probabil mai trece un deceniu.Scuze peste scuze.

Ce e mai grav pentru mine – nu, nu este lipsa sanatatii la mansarda, desi am aflat ca nu prea stau bine pe acolo….ceea ce nu a fost tocmai newsworthy- este ca nici macar nu mai stiu ce vreau. Am facut parte dintre cei care stiau exact incotro o sa-si indrepte antenele, ce vor sa faca in viata si mai ales cum.

Nu stiu daca imi amintesc o perioada in care nu imi doream sa fac publicitate. Intr-a sasea mi-am notat pe o agenda plina de prostii singura facultate la vremea respectiva din Bucuresti care oferea astfel de cursuri: David Ogilvy. In liceu am plans ca o alta tipa a indraznit sa o considere dupa bac. Tot in liceu am furat afisul de pe geamul din hol, l-am atarnat pe sifonier acasa si il sarutam aproape zilnic. Chiar sarutam nu. I worshiped it!!!Ma si vedeam, creionand reclame pe banda rulanta, prinsa intr-un birou zi de zi, sedinte peste sedinte, sesiuni de brainstorming si prezentat produsul final clientului ce stramba din nas.

Am dat la Jurnalism. Am zis ca au si astia sectie de Comunicare. Si e mai bine ca e Universitatea din Bucuresti! Vaaaai….Am zis ca ma inscriu la examen si la Snspa. Mi-a trecut dupa ce am zis ca mai bine imi pastrez un loc caldut la Constructii, unde se intra pe dosar si s-a inscris toata turma. Ce-mi mai suradea sa se mentina bisericuta intacta! Not.Not, acum, vreau sa zic. Nu stiu daca a fost…destiny …sau nu, cert e ca pe dosar nu am intrat, nefiind dintre speciile cele mai studioase.Asa ca bine pentru mine ca FJSC-ul a avut- si inca are- examen de admitere , in care nu intra si nota la Bac.

Buuun.In anul II a trebuit sa ne alegem specializarea. Jurnalism- am strambat nasul de fiecare data si am zis “asta numai pe ultimul loc il pun”, Relatii Publice- interesant si Publicitate – my one true love. Pana in toamna, optiunile au fost inregistrate exact in ordinea de mai sus. Si iata-ma o jurnalista fara pasiunea meseriei. Dupa nici un semestru mi-am dat sema ca nu o sa pun niciodata suflet in chestia asta, ca nu tind spre gasirea de fleacuri cotidiene ca mai apoi sa le expun – dupa ce citez din trei surse diferite- in vreun tabloid.

I’ve lost my compass and I’m drifting like a leaf. Astept totusi ceva….Nu vreau sa fiu unul dintre acei oameni care se duc in fiecare zi la serviciu si se gandesc ca e DOAR un serviciu. Nu vreau sa fiu unul dintre acei oameni care fac ceva doar ca sa faca ceva. Vreau sa fac din placere, sa ma trezesc cu zambetul pe buze si sa fiu multumita ca am facut ceva la sfarsitul zilei.

Macar starea de vegetatie mi-a mai adus ceva pasiuni: Lifehouse si GreenDay, Sade si Jewel. Ma intorc la navigat in oceanul Google.

 Surf’s up, dude!