De ce?

 Ce presupune maturitatea? Sa-ti creasca maselele de minte? Sa uiti ca ai fost candva copil? Sa uit toate jocurile si sa te gandesti serios la viitorul tau, la actiunile tale si la modul cum interactionezi cu alte..specimene? Cand trebuie delimitata linia intre copilarie si viata adevarata?

Nu in urma nu mult timp, femeile la 22 de ani deja aveau o casa de intretinut, o familie de care trebuiau sa aiba grija si mai mult..multe dintre ele deja aveau copii. Un studiu facut anul trecut, peste care am dat din intamplare intr-un tabloid, era de parere ca femeile care prefer sa-si continue studiile au mai multe sanse sa devina alcoolice decat cele care isi intemeiaza o familie inca tinere fiind. Asta pentru ca cele care fac parte din a doua categorie au prea multe ocupatii si prea multe probleme care nu se leaga neaparat de propria persoana ca sa isi mai inece amarul. Sa fie asta ultima solutie? Alegerea definitiva? Poate ca cele mai multe care aleg prima cale incearca o evadare din realitate, dar cum se face ca majoritatea celor prinse intr-o viata de familie gasesc aceeasi scapare, dar dupa mai multi ani de convietuire? Orice s-ar alege, fie scoala propriu-zisa fie scoala vietii se pare ca ajungem pana la urma la un numitor comun.

Oricum, care e faza cu familia si copiii pana la urma? Cine a a enuntat un set de reguli care trebuiesc urmarite cu strictete? Un fel de Decalog al vietii. Realitatea si modul in care o privim este total diferita in functie de individ. Fiecare avem placeri diferite, fiecare gasim ceea ce cautam in lucruri diferite si mai ales, obiectivele difera.

Nu imi pot imagina cum este sa-ti doresti sa ai…urmasi. Poate ca inca nu am atins nivelul de maturitate necesar si poate nu il voi atinge niciodata. Dar de ce din 5 femei, de aceeasi varsta, sub 25 de ani, sunt de parere ca “trebuie sa ai copii, altfel ce lasi in urma ta”? Nu cred ca este nimic mai dificil decat incercarea de a-ti educa progeniturile, de a le insusi o serie de norme, valori comportamentale si cu parere de rau spun ca cele care nu au un sistem etic propriu bine pus la  punct nu ar trebui sa aduca pe lume inca un suflet.

Si maturitatea…ce caracteristici are? Sa nu mai glumesti? Sa ai un serviciu de luni pana vineri, intre 9 si 6 si sa-ti petreci weekendurile la munte sau la gratar cu prietenii si o bere? Intrarea intr-o rutina care nu se termina pana la pensie? Si chiar cu copii, asta inseamna ca ai lasat ceba in urma ta, ca ai facut un bine comunitatii? Sa lucrezi pentru altii, fie ca este vorba de sef sau familie…pentru tine ce ai facut? Sa le lasi lor ceva, sa lasi ceva in urma ta…dar ce amprente au fost lasate in viata ta?

Oamenii sunt diferiti; atat de diferiti incat nu exista doua ganduri total asemanatoare. Atunci de ce ii scoatem in afara societatii pe cei care sparg tiparele si aleg sa fie “altfel”?