Politia romana. Paza si protectie

Ce fac cele doua membre ale Clubului Viperelor intr-o frumoasa dupa amiaza de joi? La scoala? La serviciu? Invata pentru licenta? Sau poate fac doar teme…Naaah. Alearga pe lac. Lacul Morii. Si cum au fost inzestrate cu multa fara-de-minte, alearga mult.

Tocmai trecand de kilometrul 3 (dar cine a stat sa numere?!?) am zarit o masina de politie, parcata frumos pe insulita. Cu tot cu locatari. Depasim. Masinuta vrea sa ea jogging. Ne-o ia inainte. Noi, parca tot mai breze. Masinuta ne arata ca nu ne punem cu cine trebuie. Sireeeena.

“Va rugam sa va opriti”, o voce ne intrerupse avantul spre victorie. Pentru o clipa mi-am dat castile jos din urechi. Am crezut ca era K.I.T.T. (asta daca isi mai aminteste cineva de serialul acela cu un David Hasselhoff din era sa pre-Baywatch, pre- filmat-de-fi-sa-sau-fi-su-in-timp-ce-era-mort-de-beat), vocea apartinandu-i de data astea vreunui eunuc. Dar nu! Ce sa vezi…Nu unul, ci doi purtatori ai uniformei albastre…in toata splendoarea ei.

“Nu putem”, zise o voce de Blonda…sau de Smigal…

“bla bla bla” (ceva despre niste sanctiuni, nu avem buletinele la noi cand alergam, amenda…etc). Ne-a cerut numele. “Ca sa vedem si noi cine alearga pe lac”. Cum ar spune minunata mea – pardon, minunatul meu my-no-soul-mate “Maaaa-ta!”. (Pacat ca mi-e lene sa pun diacritice dar cred ca este de la sine inteles faptul ca se refera la persoana care i-a dat viata minunatului, cea de care va fi legat tot restul vietii printr-un cordon ombilical spiritual si care ii va termina primele eventuale 2 casnicii – caci se stie ca “third time’s a charm!”).

Eh, ne-am oprit, ne-am mirat, au fost chemati prin statie si au uitat de cele doua infractoare.

Azi cercetez zona din nou. Poate am noroc si ma fac si cu o pereche de catuse…