Despre tine-as vrea sa…cant

Nu scriu pe cat as vrea sa scriu.  Da, as vrea sa scriu tot timpul dar nu pot. Ma tine ceva. Sau cineva.  Nu vreau sa dau nume acum – lenea – dar ma tine bine de tot. In fine, ma tot bate gandul de aruncat un pseudoarticol prin blogosfera si ma bate atat de tare incat m-am invinetit. Sau o fi de frig din cauza aerului conditionat de la serviciu? Ugh!

Umbla un vant nou, sau mai bine zis, relativ nou prin arterele principale ale Internetului. Si spun principale pentru ca a luat amploare. A trecut deja de la muson la furtuna tropicala, acoperind si o buna parte a presei scrise si nu numai.

Etimologia cuvantului “pitipoanca” nu am stat s-o caut si nici nu am de gand. Prin liceu, aveam un coleg hiperactiv care se referea la tot segmentul populatiei ce secreta foliculina folosind acest apelativ. Mi se parea amuzant. Tot prin liceu se dezvolta si hi5-ul. Cum te pozai, cum puneai pe net. Mai urat a fost cand au inceput toti sa aiba net prin cablu si nu dial-up. Acum vreo 2 ani, Smigozauritza mea, inainte de a se ocupa cu segmentarea publicului in mod eficient si profesional, m-a avertizat ca haifaivu’ o sa se duca de rapa si ar fi mai bine sa “abort ship”, inainte de a ne scufunda toti cu el. Zis si facut. Ok, ok..ca o nevasta (ne)ascultatoare ce sunt, au mai durat cateva luni pana sa ajung la concluzia ei dar cel putin nu am avut nevoie de colac de salvare. Si asta nu pentru ca aveam cine stie ce poze pe acolo, ci doar pentru ca site-ul ala a ajuns sa fie privit ca un izvor de prost gust. Ceea ce nu este departe de adevar. Oricum,  multi au (avem) in ei (noi) chestia asta cu show off, iar faptul ca unii pun pret pe niste valori cu totul si cu totul…um…cah!, iese mai mult in evidenta decat partea pozitiva a celor ramasi (din ciclul “prostia sclipeste mai tare”).

Ceea ce ma face sa ajung la subiect. Da, pana acum am scris pe dinafara.

Acum vreun an, am furat niste poze de pe un site, nu dau nume- gigel.org – si le-am postat pe aici. Am ras, am dat mai departe, am stat in sesiune sa ma uit la altii. In cam o saptamana mi-a trecut. In ultimele luni , au aparut inca alte doua site-uri de profil (o greseala de tipar, scrisesem “profit” – heh, defect profesional, sa mai zica ei ca jurnalismul nu este o profesie! – in loc de “profil”, desi nu este departe de adevar) ce au deja  notorietate.  Recunosc ca m-am uitat si recunosc ca inca ma mai uit, dar in acelasi timp recunosc ca incerc sa-mi tin respiratia pentru ca paginile alea miros ingrozitor a snobism.  La inceput a fost cuvantul…Nu, la inceput au fost niste poze care m-au facut sa rad, de cand a aparut cuvantul s-a cam stricat jucaria.

Cum merge treaba…pai, “generatia messenger” isi pune poze pe hi5, sexy si rele, mai dau cate o descriere (acum, ipocrizia e la ea acasa asa ca pot sa mentionez de “pryntzesu meu” descoperit se subsemnata in urma cu ceva timp, de care inca imi mai amintesc cu drag) sau un comentariu ce ii asigura cele 15 (sau mai putin) minute de faima si un loc pe una din paginile cu princina.  Cum? Simplu. Hi5 e public, ei si-au postat pozele acolo, deci nu este incalcat principiul legat de viata privata. Mai nasol e atunci cand se trimit poze facute pe strada, clar fara acordul “vedetelor”…dar scopul scuza mijloacele, iar scopul suprem e si in acest caz, fericirea. Fericirea ca, atat timp cat privesti o poza, iti dai seama cat de mult te bucuri ca esti tu. Dar cat de mult se bucura tipele care posteaza…nu stiu daca s-a intrebat cineva. In fine, e nasol cand te bucuri atat de mult incat nu-ti mai incapi in piele. Fusese la un moment dat un comentariu din partea unei absolvente a FJSC-ului care le condamna ca nu respecta normele meseriei (am intles ca au facut tot Jurnalismul). Adevarul era undeva la mijloc si aia clar vorbea pe langa, dar cert e ca de atunci a inceput sa puta. Adica “pută”, ca sa nu existe confuzii. A facultate particulara…de jurnalism…si mandria cu care una dintre autoarele blogului spunea chestia asta. Cand vine vorba de FJSC si …restul, imi amintesc cat de acrii sunt strugurii aia. Cred ca e momentul sa schimb piata.

Tonul. Muzicalitatea cuvintelor. Nu am eu ureche muzicala dar notele lor au iesit de pe portativ. La inceput, au fost amuzante. La inceput, au atras atentia. In mod pozitiv. La inceput, au spus ca cele ce faceau subiectul blogului erau cel mai bun exemplu de “asa nu”. Acum, incep sa semene din ce in ce mai mult…Sunt ironica. Ma uit dupa cum se imbraca una si alta de 1267*n, cand n tinde la infinit, de ori pe zi. Dar sub nici o forma nu pot sa zic ca am fost intotdeauna imbracata, (ne)machiata exact asa cum trebuie sau am avut o atitudine exemplara, “asa da”-ul arhipromovat. Asta este unul dintre motivele pentru care liceul va ramane pentru mine o mare nebuloasa. In afara de cele 8 ore de mate pe saptamana (maaan, do I miss that…).  Dar, e mai usor sa vezi ciobul din ochiul celuilalt…Sa vedem…cei de pe haifaiv vor sa atraga atentia. La fel si “pitzipoanca”. Cei de pe haifaiv vor comentarii. Cat de des ar mai posta fetele daca nu ar mai avea comentarii?! Cei de pe haifaiv sunt plini de ei…Eeeeexact. Da, recunosc, neuronii – de fapt, modul de intrebuintare face diferenta, pentru ca sunt sigura ca nu toti oamenii aia sunt dobitoci, ci mai degraba e de vina anturajul si educatia (sau lipsa ei).

Comentariile…no, I really won’t go there…cel putin jumatate din oamenii aia sunt mai penibili decat postarile. Si mai penibil mi se pare ca multi au blog si au pus adresa la “links” iar unii s-au apucat sa posteze si ei poze.  Pariu ca se simt mai bine in fata prietenilor cand fac schimb de link-rui si pariu ca cel putin un vizitator regulat (nu in sensul ala!) a ras de o poza cand se cam recunoastea in descriere?!

“Jurnalul National” si “pitipoanca” de pe ultima pagina. In fiecare dimineata, primesc  cele mai importante cotidiene. Asta nu pentru ca as fi eu importanta, ci pentru ca respir acelasi aer cu cativa oameni care sunt. Inteleg ca lupta pentru cititori pe piata romaneasca – si nu numai – e acerba, dar zau asa! JN avea strategii editoriale ce-l promovau ca un ziar traditionalist, ce incearca sa mentina valorile umane (ok, las la o parte politica editoriala, sau lipsa acesteia, mai ales cand vine vorba de un anumit presedinte de trust si un anumit partid politic sau de publicitatea mascata adoptata cu nesimtire…) dar a vazut ca ia amploare fenomenul asa ca s-a apucat sa critice alegerile vestimentare nefericite ale…altor nefericite.

Ce pot sa mai zic? Unii arata cu degetul si altii sunt aratati…Ambalajul face diferenta. Si cica incercam sa scoatem in evidenta o societate ce nu mai este dominata de superficialitate (da, stiu, nu eu ar trebui sa vorbesc, dar…”faci ce zice popa, nu ce face”).

Pana una alta, dolarul s-a depreciat, pretul petrolului a crescut pe fondul afisarii rapoartelor cu privire la stocurile americane si eu ma duc sa-mi vopsesc parul ca mi se vad radacinile…