Zilele calcatului in picioare

Eveniment cunoscut popular sub numele de “Zilele Bucurestiului”. So, toti care nu au ce face acasa se duc noaptea brambura prin Bucuresti, sa se mai culturalizeze. Sau sa mai sparga o samanta in deplasare. Whichever comes first.

Bryan Adams. In parcul Izvor. Gratuit. Lume cat cuprinde si mai ales nu cuprinde parcul. Am incercat sa ma duc mai in fata, poate, poate il voi zari, poate apuc sa cant o data cu el “One night love affair”. M-am desparit de “ai mei” pentru ca vream neaparat sa ajung in fata. So, lume multe, eterogena. Pe de-o parte oamenii cu copii (nu cred ca o sa inteleg vreodata de ce vor neaparat sa tarasca un copil de 2-3 ani la un concert. in aglomeratia aia), cei de varsta a doua pe care orice miscare ii deranja, dobitocii care habar n-aveau decat de “Everything I do (I do it for you)” si strigau – de parca avea vreo importanta – “cant-o p-aia cu arcul”, evident, referindu-se la videoclipul pisei, format din scene cu Kevin Costner de pe vremea cand era Robin Hood si in ultimul rand fani.

In spatele, fata, stanga si dreapta mea, o blonda inalta filma, miscand-se de colo-colo ca sa ia cadre cat mai bine. Apoi se poza cu prietenii ei, din ciclul “iola concert Bryan Adams”.

Mr. Adams foarte dragut. Se stramba la un moment dat, cred ca nu i-a placut cum i-au iesit niste note. Foarte simpatic si are multe puncte in plus pentru faptul ca zicea “Hello, Bucharest” si nu Budapest sau cu totul altceva. Sa vedem…printre ce am prins eu s-a cantat Please, forgive me, Everything I do, When you’re gone, Summer of ‘69, Run to you parca si nemaipomenitul Heaven, pe care l-am ascultat de la intrare in parc, langa doi care considerau necesar ca pe piesa asta trebuie neaparat sa se smotoceasca in ritm de dans.

Antipa. Tipele de acolo cred ca erau foarte enervate. La intrare era un tip ce impartea bilete. L-am intrebat frumos de ce mai e nevoie de ele din moment ce nu platim. Mi-a raspuns ca da, pot sa-l pastrez. I’m confused and so was him. Din cand in cand mai era cate o supraveghetoare care intona suav “nu atingeti”. Vorbeau intre ele despre felul de oameni care au venit si “nu vezi ce fel de comentarii se aud?” Si cam au dreptate…

Well, asteptam cu ghetele date cu stratul de otel urmatoarea calcare in picioare…